În istoria omenirii încă nu a fost o asemenea perioadă când ea să fie satisfăcută de cele întâmplate. Războaiele şi foametea, violenţa şi moartea prematură, asuprirea unor oameni de către alții întunecau chiar şi acele epoci care se numesc „veacul de aur” sau „apogeul civilizaţiei”. Ceea ce a avut loc pe Pământ i-a adus pe oameni la gândul: aşa nu trebuie să fie!

Pe arena istoriei aproape în fiecare generaţie apăreau personalităţi care afirmau faptul că cunosc calea spre „viitorul luminos”. Cavaleri neînfricaţi şi oameni politici chibzuiţi, poeţi şi filozofi, împăraţi-reformatori, artişti şi savanţi cu renume câteodată atrăgeau după sine popoare întregi. Şi deşi Raiul promis de ei aşa şi nu mai apărea, visul despre o țară minunată şi fericită persistă în fiecare popor. Nici o persoană sceptică nu poate ucide credinţa sfântă a oamenilor în Acel Care va veni şi va schimba ordinea de lucruri care i-a istovit pe toți. Şi va reda, în sfârşit, omenirii liniştea, bucuria şi pacea.

Aceasta este dorinţa tuturor veacurilor, tuturor popoarelor. Este speranţa care trăieşte în fiecare din noi. Oare chiar va rămânea ea zadarnică?